Crucea de drimoc, apreciată de specialişti ca fiind un precursor al mărţişorului de astăzi, este expusă la Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane (MCDR) Deva, pe tot parcursul lunii martie, pentru ca publicul să poată vedea cum arătau, odinioară, mărţişoarele, alături de explicaţiile referitoare la puterile ce îi erau conferite în credinţa populară, relatează agerpres
Cunoscută şi sub numele de „Păpuşa Ciurlicatului”, crucea de drimoc era confecţionată din mlădiţe luate de la toţi pomii din livadă, cărora li se adăuga o creangă de drimoc, un arbust cu flori albe, asemănătoare celor de soc, pe care credinţa populară îl învestea cu puteri magice. Întregul mănunchi era legat cu un ştergar ţesut, iar în mijlocul lui se punea o lumânare aprinsă.
„Crucea se realiza prin trecerea acului cu aţă roşie prin inima lemnului, drimocul cu esenţă moale în interior, asemănător lemnului de soc. Această cruce era purtată de copii până când auzeau cucul cântând. Când îl auzeau pentru prima dată în acel an, copiii alergau după acesta pentru a-i da crucea să o poarte în cioc”, a explicat luni muzeograful Monica Duşan, de la Secţia de Istorie şi Artă a MCDR Deva.
Drimocul era pus în pieptul copiilor pentru a fi apăraţi de boli şi de alte influenţe nefaste, de vrăji sau deochi, pentru vigoare şi sănătate.
„Se observă similitudinea acestui obicei cu cel al mărţişorului, acesta având aceleaşi însuşiri protectoare. Probabil că şi obiceiul crucii de drimoc a fost specific datei de 1 martie, când se celebra în trecut Anul Nou. Acest obicei a fost mutat în iarnă, în secolul al XV-lea, când calendarul Gregorian a standardizat data de început a anului pe 1 ianuarie”, a adăugat muzeograful Monica Duşan.
Obiceiul mărţişorului, răspândit pe tot teritoriul României, practicat şi în alte zone est-europene, cum ar fi Bulgaria, Macedonia, Republica Moldova, a fost înscris de UNESCO, în anul 2017, în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural European Imaterial al Umanităţii.
