Muzeul Dimitrie Gusti din București adăpostește o gospodărie din Valea Jiului

Gospodării cu specific momârlănesc pot fi vizitate la Muzeul Satului Dimitrie Gusti din București. Pe malul lacului Herăstrău, chiar în mijlocul capitalei României, vizitatorul de pretutindeni are bucuria de a întâlni un „sat” adevărat, cu monumente și artefacte din sec. al XVII-lea, până la începutul sec. XX; construcții reprezentative  provenite din importante zone etnografie au recăpătat o a doua viață la Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”.

Tot acolo, vizitatorii pot vedea cum arată o construcție specifică zonei Câmpu lui Neag.

“Sub poalele Retezatului, la capătul vestic al depresiunii Petroșanilor, se află Câmpul lui Neag. Gospodăria adusă în muzeu în anul 1957, ilustrează un tip arhaic de locuire – „gospodărie cu ocol întărit” – specific pentru o existentă economică predominant pastorală. Caracterul izolat al gospodăriilor, plasate în mijlocul proprietăților, la altitudini cuprinse între 900 și 1000 metri, a determinat apariția acestui tip de gospodărie, „cu ocol întărit” toate construcțiile sunt unite într-un patrulater, unde accesul se face printr-o poartă, asemeni unei mici cetăți medievale) care permite apărarea turmelor contra atacurilor animalelor sălbatice. Înscriindu-se în sistemul tradițional de construcție, cu pereții din cununi de bârne rotunde de brad și învelitoare de șindrilă, această gospodărie, databilă în anul 1800, reunește în jurul unei curți interioare casa, adăposturile pentru animale și unelte, cămările pentru haine și alimente. În planul casei sunt doua încăperi, cu prispă parțială,din care se face accesul în fiecare încăpere. În camera mai mare se află vatra cu „căloniu” (horn), așezată în coltul format de peretele median și cel longitudinal, din spatele casei. Vatra, înălțată circa 0,30 m de la sol, are deasupra un coș piramidal din nuiele împletite și lipite cu lut. În apropierea vetrei sunt așezate diverse categorii de vase din lemn utilizate la prepararea și păstrarea lactatelor. Mobilierul este foarte simplu, lucrat de meșteri țărani locali(pat, banca cu spătar, lavițe, podișoare – dulap pentru vase – și o masa dreptunghiulara). Cuierele pentru cancee („fogase”) completează piesele de mobilier. În cea de-a doua încăpere, fără sistem de încălzire, transformată din cămară în cameră de oaspeți, sunt dispuse, după reguli ale zonei, un pat, bănci, lavița și masa înalta. S-au păstrat, de asemenea, culmile pentru haine. Inventarul gospodăresc cuprinde vase din lemn pentru lapte și apă, sărărițe, cauce și vase de lut. Textilele de casa – lepedeiele de cânepa, țoluri de lâna, pricoițe, ștergare de icoană – înviorează cadrul interior de locuire. Între piesele de port expuse în interior se remarca șuba înfundată, caracteristică odinioară pentru țăranii iobagi”, arată cei de la Muzeul Dimitrie Gusti.

Deschiderea oficială a Muzeului Satului a avut loc la 10 mai 1936, în prezența regelui Carol al II-lea, iar pentru public, cu o săptămâna mai târziu, 17 mai 1936. Între monumentele achiziționate din teren se număra gospodării și case din zonele Suceava, Vaslui, Vâlcea, Constanța, Alba, Hunedoara, Maramureș.