Ce înseamnă angajarea răspunderii Guvernului - Motivul procedurii inițiate de Marcel Ciolacu

Astăzi are loc procedura de angajare a răspunderii Guvernului în fața Parlamentului privind pachetul de legi fiscal-bugetare.

Camera Deputaților și Senatul se reunesc, la 26 septembrie, de la ora 18:00, în ședința comună pentru asumarea răspunderii Guvernului asupra proiectului de lege privind măsurile fiscal-bugetare.

Decizia a fost luată de Birourile Permanente reunite. Conducerile celor două Camere ale Parlamentului au stabilit și ca senatorii și deputații să poată depune până la ora 13:00 amendamente la proiectul adoptat de Executiv.

Guvernul a adoptat în ședință, la 25 septembrie 2023, proiectul privind măsurile fiscal-bugetare.

Angajarea răspunderii Guvernului este o procedură legislativă prin care, pentru a face față unei situații deosebite ce necesită măsuri urgente, dar care sunt de competența Parlamentului, Guvernul urmărește adoptarea unor proiecte de lege prin cererea sprijinului legislativului, se arată în volumul "Constituția României revizuită. Comentarii și explicații" (Mihai Constantinescu, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru, Elena Simina Tănăsescu, 2004).

Constituția precizează că executivul își poate angaja răspunderea în fața Camerei Deputaților și a Senatului, în ședință comună, asupra unui program, a unei declarații de politică generală sau a unui proiect de lege (art. 114).

Primul pas în procedura de asumare a răspunderii îl reprezintă întocmirea de către Guvern a unui proiect de lege sau program, care se materializează printr-o hotărâre de guvern. Pentru a declanșa procedura de angajare a răspunderii Guvernului, este nevoie de convocarea Camerei Deputaților și Senatului în ședință comună (art. 13 din Regulamentul activităților comune ale Camerei Deputaților și Senatului). Proiectul de lege sau de program este prezentat Birourilor Permanente reunite ale celor două camere, care stabilesc un termen în care parlamentarii pot depune modificări.

Urmează prezentarea proiectului sau programului de către prim-ministrul României în ședință comună a Camerei Deputaților și Senatului. După prezentarea făcută de către premier începe să curgă un termen de trei zile în care se poate introduce o moțiune de cenzură împotriva Guvernului.

Procedura angajării răspunderii implică, astfel, două consecințe: depunerea de către Parlament a unei moțiuni de cenzură sau nedepunerea de către Parlament a unei moțiuni.

O primă situație este cea în care Parlamentul depune o moțiune de cenzură în termen de trei zile de la prezentarea programului, a declarației de politică generală sau a proiectului de lege. Dacă această moțiune este votată, atunci Guvernul se consideră demis, iar proiectul de lege rămâne neadoptat. (art. 114 din Constituție).

A doua situație este cea în care parlamentarii nu depun moțiune de cenzură și atunci proiectul de lege, programul sau declarația guvernului, modificate sau completate, după caz, cu amendamente acceptate de guvern, se consideră adoptat. Aplicarea programului sau a declarației de politică generală devin obligatorii pentru Guvern (art. 114 din Constituție).

În acest context, procedura angajării răspunderii Guvernului asupra unui proiect de lege reprezintă o modalitate legislativă indirectă de adoptare a unei legi, adică nu prin dezbaterea legii în cadrul procedurii legislative ordinare, ci prin dezbaterea unei problematici politice legate de rămânerea la guvernare sau demiterea Guvernului, se mai arată în volumul "Constituția României revizuită. Comentarii și explicații".

Potrivit Deciziei Curții Constituționale nr. 1557 din 18 noiembrie 2009, modalitatea simplificată de legiferare prin angajarea răspunderii poate fi folosită numai atunci când adoptarea proiectului de lege în procedura obișnuită sau de urgență nu mai este posibilă.

Angajarea răspunderii Guvernului - potrivit art. 114 din Constituție - reprezintă o procedură complexă ce implică raporturi de natură mixtă, deoarece, pe de o parte, prin conținutul său este un act ce emană de la executiv, și, pe de altă parte, prin efectul său, fie produce un act de legiferare, fie se ajunge la demiterea Guvernului. La această modalitate simplificată de legiferare trebuie să se ajungă in extremis atunci când adoptarea proiectului de lege în procedură obișnuită sau în procedura de urgență nu mai este posibilă ori atunci când structura politică a Parlamentului nu permite adoptarea proiectului de lege în procedura uzuală sau de urgență, se mai arată în decizia amintită.

Angajarea răspunderii Guvernului asupra unui proiect de lege urmărește ca acesta să fie adoptat în condiții de maximă celeritate, conținutul reglementării vizând stabilirea unor măsuri urgente într-un domeniu de maximă importanță, iar aplicarea acestora trebuie să fie imediată. Altfel, nu se justifică recurgerea de către Guvern la procedura angajării răspunderii asupra proiectului de lege, mai stabilește Curtea în Decizia nr. nr. 1557 din 18 noiembrie 2009.

Sursa: Newsinn