Biserica „Sânionilor” din Lunca Jiului din municipiul Petroșani are o istorie veche. O singură dată pe an se oficiază slujbe în micuțul lăcaș de cult.
Această biserică numită „Biserica Sânionilor”, de la numele familiei Sân, întâlnită și acum la unii locuitor, dăinuie de peste 200 de ani, înfruntând timpul și vitregiile sale. Ea este construită din bârne de lemn de frasin defrișat din pădurea locului numită „Ratundul” de către credincioșii păstori așezați în urma cu secole pe aceste meleaguri, veniți din Livadia si Galați, sate nobiliare foarte vechi ale Țării Hațegului, de unde se trage și numele fostei Comune Livezeni.
Din dovezile materiale și potrivit tradiției, această biserică a fost ridicată de credincioși pe vatra străvechii biserici incendiată de către oștirile otomane în 1788. Turcii, pătrunzând prin pasul Vâlcanului, au pustiit satele din Valea Jiului, au dat foc caselor și bisericilor si au luat multi locuitori în robie.
Biserica Sânionilor este in formă de navă simplă, cu un turn, clopotniță, înalt de circa 7 m, deasupra tindei și pronaosului. În clopotniță se află două clopote: unul, cel mic, cu o înscripție în chirilice „Anul Domnului nostru Iisus Hristos 790”, încadrată în ornamente românești cu frunze de stejar; iar al doilea cu o înscripție în limba latina : „FUSAE MICHELEM EM MANCHEN IN SCHAESSBURG” având imprimat anul 1839 prin poansonare și o frumoasă ornamentație în relief cu influențe apusene.
Primul clopot a fost turnat in Țara Romanească, iar al doilea în Ardeal la Sighișoara, dovadă inscripția și stilul ornamentației. Prezenta acestor clopote, în special cel mic, demonstrează în mod sigur ca la 1790 reconstruirea bisercii era terminată.
Întreaga această construcție, de la 1790, este din bârne de frasin. Cu timpul, biserica a devenit neîncăpătoare și probabil în anul 1872, după cum rezultă din data săpată pe un stâlp de la intrare, ea a fost mărită, adăugându-se actualul pronaos – „tinda muierilor”. Această adăugire, ca și clopotnița, este construită din bârne de brad.
În rândul vechilor comori ale „Bisericii Sânionilor” se includ și cărțile de cult păstrate peste timp, impresionând si astăzi pe iubitorii de carte românească.
