Boboteaza sau Botezul Domnului, sărbătoarea din 6 ianuarie, mai este numită și „Epifanie” care se traduce prin „Arătarea Domnului”. Boboteaza marchează sfârșitul ciclului așa-numitelor 12 zile ale sărbătorilor de iarnă, care încep pe 24 decembrie, în Ajunul Crăciunului.
De Bobotează există obiceiul ca preotul să vină cu Iordanul sau Chiraleisa. Până în momentul în care ajunge preotul și sfințește masa, tradiția spune că nimeni nu are voie să se atingă de mâncare, iar unele bucate sunt adăugate la hrana animalelor. Acest obicei se practică pentru protejarea animalelor de boli.
Conform datinilor strămoșești, de Bobotează credincioșii nu trebuie să spele haine. Mai mult, se spune că, apa sfințită, luată în această zi, are puteri miraculoase și că aceasta nu „se strică” niciodată.
Cu prilejul Bobotezei se obișnuiește ca toate apele să se sfințească, în timp ce preotul se duce la un râu sau o apă unde va arunca crucea. Potrivit tradiției, mai multi bărbați se aruncă în apă ca să o aducă înapoi, iar cel care reușește să scoată crucea din apă, se spune că, va avea noroc tot anul.
Bătrânii mai spun că, în noaptea de Bobotează, tinerele care încă nu și-au găsit alesul, își vor visa ursitul. Conform obiceiului, fetele își leagă pe degetul inelar un fir roșu de ață de mătase și o bucățică de busuioc. De asemenea, o bucățică de busuioc se pune și sub pernă. Se mai spune că, tinerele fete care cad pe gheață în ziua de Bobotează se vor mărita în acel an.
