Mobilizare impresionantă pentru „Cuța” sau „Fetița”, cum i se spune cățelușei care păzește Sarmizegetusa Regia. Pe un drum uitat de lume și prin zăpadă, Vladimir Brilinsky – „dacul” care are grijă de cetatea dacică din Munții Orăștiei, a pornit, însoțit de trei camarazi, spre drăgălașa necuvântătoare rămasă izolată de nămeți. Până să ajungă la ea, cei patru au înfruntat viscolul și omătul mare de până la genunchi. În final, au răzbit, povestea având un final fericit.
“Astăzi nu a fost despre noi. A fost despre Cuța, sau Fetița, cum o strigăm. Supraviețuitoarea pe care lupii nu au reușit să o devoreze ca pe Avrămuc și ca pe Linda, alți câini devotați Sarmizegetusei. De două zile, nimeni nu a reușit să ajungă sus. Zăpadă mare, troiene cât casa, drum uitat de lume și bătut de soartă. Fetița nu avea de mâncare. Ea ne păzește, ne înveselește, dă culoare vieții noastre de zi cu zi. Trebuie să ajungem la ea. Ne încumetăm, punem lanțuri la mașină, încercăm și eșuăm după doi kilometri chiar dacă, la volan, Sorin are experiență cât pentru zece șoferi la un loc. Neaua ne biruie. Vine utilajul de deszăpezire. Pornim în urma lui. Ghinion. Pană la ditamai roată de buldo. No, ce facem? Nu mai avem mult. Hai pe jos că de aia am venit. Foamea cățelușei ne-a adus aici. Pornim la drum”, începe povestea, pe pagina sa de pe rețeaua de socializare, Vladimir Brilinsky, administratorul sitului UNESCO Sarmizegetusa Regia.
„Sarmizegetusa dormea liniștită sub omăt, păzită de cel mai credincios prieten”
Cei patru și-au continuat drumul și, după ceva timp, au reușit să își îndeplinească misiunea. Au găsit-o pe „Cuța”, așteptând cuminte, în pustietatea albă.
„Cipri face desagă din pungile cu mâncare și le zvârle pe spinare. Marius strâmbă din mustață dar deschide pârtia cu pasul lui cât doi ai noștri. Sorin lasă mașina și vine în urma noastră cu spor. Eu gâfâi și rămân la coadă. Încet dar bine. Zăpada trece bine de genunchi. Nici ninsoare, nici burniță, nici ploaie ne biciuie fețele. Greu. Fiecare pas e greu. Fiecare metru înaintat își cere tributul. Urcăm mai puțin de un kilometru în aproape o oră. Sudoarea curge, amestecată cu apa căzută din cer. Oare o mai găsim în pustietatea asta albă? Nu batem drumul degeaba? Lupii, singurătatea, foamea, oare nu au alungat-o de acolo? Nuuuu. Ea era acolo. Aștepta cuminte, singură, liniștită de parcă știa că vine cineva. Bucuria revederii a fost pe măsură iar ospățul și mai și. Ne priveam și ne bucuram că am reușit. Împreună pentru Fetița. Sarmizegetusa dormea liniștită sub omăt, păzită de cel mai credincios prieten. N-am zăbovit mult, pentru că negura se îngemăna cu albul zăpezii. La întoarcere a fost mai ușor. Sorin a făcut pârtie cu freza. Iar Fetița a venit după noi, până la mașină așteptând să plecăm. Noapte bună, suflet credincios. Pentru noi , nimic deosebit. Doar o simplă și obișnuită zi, în slujba Sarmizegetusei. Mulțumiri Cipri Lascoi, Stanila Marius, Zgavirdean Sorin pentru această slujbă”, a mai scris, pe Facebook, Vladimir Brilinsky.
