Sătenii comunei hunedorene Ribița și-au ascuțit coasele și s-au pus pe treabă. Cu o îndemânare pe care nu au uitat-o, au brăzdat iarba care a căzut secerată la pământ. Ei au readus la viața claca de odinioară, din dorința de a nu lăsa să se piardă acest frumos obicei.
Îmbrăcaţi în straie populare și într-o atmosferă inedită, o parte dintre sătenii din Ribița s-au adunat la Muzeul ”Lada de zestre” din localitate, acolo unde cosaşii şi-au ascuţit coasele și s-au pus pe treabă. 
Totul, în cadrul unei activități organizată la inițiativa primarului comunei, Ioan Faur. Implicate au fost și femeile, care au împrăştiat şi greblat fânul, l-au clăpiţat, iar bărbaţii l-au dus cu bâtele pentru a fi aşezat pe claie.
După încheierea cositului şi adunatul fânului, clăcanii au fost cinstiţi cu bucate tradiționale din gospodăria gazdei: slănină, roşii, brânză, ceapă, castraveţi, plăcintă tradiţională cu mere şi cu sămătişă (brânză dulce de vacă) şi nelipsitul vinars de prună, spre bucuria bărbaţilor.
Claca este un obicei prin care oamenii din sat se ajutau în mod reciproc la munca de pe câmp. Din cele mai vechi timpuri, oamenii au lucrat pâmântul prin care şi-au asigurat traiul de zi cu zi. Cositul fânului face parte din acele activităţi pe care oamenii de la sat le-au realizat din nevoia de a-şi asigura hrana pentru animalele din gospodărie. Cu trecerea timpului, mecanizarea utilajelor, a facilitat munca la câmp, iar oamenii au renunţat la vechiul obicei de a cosi cu coasa.
