Alexandra Păcuraru: An electoral de maximă importanță, nu doar pentru noi, ci și pentru omenirea întreagă

Astăzi intrăm în postul Crăciunului, un post al bucuriei. Cea mai bună sinteză a învățăturilor despre această perioadă o găsim la Sfântul Vasile cel Mare care zice: „Dacă lumea ar posti, nu s-ar mai face arme, n-ar mai fi războaie, tribunale și închisori. Postul i-ar ajuta pe toți să se înfrâneze, nu numai de la mâncare, ci să izgonească iubirea de arginți, lăcomia și orice vicleșug. Postul ne face asemenea cu îngerii”. Să ne ostenim și noi, stimați români, fiecare după putința lui, să ne curățim de cele rele și să-L primim cu sufletele spălate.

Și pentru România urmează o perioadă extrem de importantă și sper ca în cele 40 de zile de post să ne lumineze bunul Dumnezeu să luăm cele mai bune decizii în anul care vine. An electoral de maximă importanță nu doar pentru noi, ci și pentru omenirea întreagă. Eu nu am să vă spun pe cine să puneți ștampila, dar vă îndemn să vă exercitați acest drept pentru care alții au plătit cu viața lor. E vremea trezirii naționale, români! Nu v-ați săturat de bătaia de joc cu care sunteți tratați? Promit măriri de pensii, dar și acelea cu mărunțiș. Și pentru asta se ceartă și fac circ la cel mai înalt nivel. Cred că ministrul banilor, Marcel Boloș este cel care are dreptate în situația de față. A dovedit că este integru și are demnitate. Este drept, pensiile a milioane de români sunt mult prea mici pentru a acoperi un trai decent, însă majorările trebuie făcute sustenabil. Bugetul țării, pe acest an, a fost calculat cu 60 de miliarde de lei lipsă. Experții de la vârful puterii au adunat, au înmulțit și au scăzut până le-a dat cu virgulă, nu doar lor ci pentru aproape 20 de milioane de oameni. De împărțit au împărțit, dar tot lor și-au dat. Că vin alegerile, nu-i așa?

Și vă dau exemplul halucinant de sfidare la cel mai înalt nivel. Președintelui CJ Vaslui, Dumitru Buzatu, i-a fost mărit salariul chiar în luna în care a fost prins că primea mită. Și secretara sa de la Consiliul Județean Vaslui a primit spor de condiții periculoase. Astfel, cei doi au ajuns la sume fabuloase. Baronul PSD a ajuns la un salariu lunar de 20.700 lei, sumă completată de alte drepturi, adică o indemnizație acordată pentru “drepturi pentru activitate prestată în proiecte”. Coruptul care a luat mită de 1,25 milioane de lei, avea salariu lunar cât aproape 20 de bunici batjocoriți cu pensia minimă. Situație revoltătoare este și la Crevedia, acolo unde cinci oameni au murit după explozia de la stația GPL, iar edilul s-a spălat pe mâini. Ei bine, întâiul…. „crevedian” va încasa un salariu de peste 16.000 de lei, cu 70% mai mult decât în trecut. De altfel, toți angajații primăriei vor simți majorări consistente ale lefurilor. Asta în timp ce localnicii care au pierdut tot în urma deflagrațiilor apocaliptice se pregătesc să facă iarna în frig, în containere reci, aduse de instituția prefectului. Nimeni nu mai vorbește despre acești oameni, nimănui nu îi mai pasă că au rămas pe drumuri, iar firma vinovată nu le oferă nimic. Ne mai miră ceva, când trăim în țara în care corupții sunt iertați de jafurile uriașe? Un nou dosar cu un prejudiciu de 300 de milioane de euro a fost închis din cauza prescripției faptelor. Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus încetarea procesului în cazul retrocedărilor de la Romsilva. Fiul lui Viorel Hrebenciuc a fost acuzat că a retrocedat ilegal aproximativ 44 de mii de hectare de pădure în județul Bacău în favoarea lui Paltin Sturdza. Culmea e că acesta și-a recunoscut faptele și a fost condamnat în primă instanță la doi ani de închisoare cu suspendare. Un alt personaj controversat care a fost ajutat de prescrierea este Nelu Iordache. Omul de afaceri a scăpat de două dosare penale în urma deciziilor CCR și ÎCCJ. Astfel, în ianuarie 2023, Curtea de Apel București i-a anulat o pedeapsă de 12 ani și 6 luni închisoare primită în dosarul delapidării companiei de transport aerian Blue Air, unde prejudiciu era de peste două milioane de euro. După acest model al afaceriștilor și politicienilor anchetați de procurori, primarul Cătălin Cherecheș vrea să scape și el de proces. În luna aprilie a anului viitor, faptele din dosarul în care Cherecheș a fost condamnat în primă instanță la 5 ani de închisoare se vor prescrie. Ei rămân cu banii, noi cu mâna întinsă. Conducătorii țării lansează un nou program de pomeni electorale. De vouchere ale sărăciei are nevoie acest popor? Întreb și eu retoric. Chiar nu aștept un răspuns pe care îl știm cu toții. Mai risipim niște bani de la bugetul găurit, în loc să îl peticim cu soluții sustenabile, care producă predictibilitate și stabilitate. BNR a confirmat că datoria externă a țării noastre a depășit 161 de miliarde de euro, adică undeva la jumătate din Produsul Intern Brut. Banii aceștia nu se observă în investiții, nu merg către proiecte de dezvoltare. Dar îi vom deconta tot noi, cei mulți. Să ne trezim cumva, doar să o facem. Nici la anul nu e prea târziu, chiar dacă nu sesizăm că nisipul din clepsidră se scurge cu o viteză nebună. Avem timp! Asta ne spunem tot… timpul. E vreme să fim fericiți, e vreme să ne vedem cu cei dragi, să iubim. Dar nu acum. Acum trebuie să muncim, să găsim soluții să mai supraviețuim până mânie, un pic mai bine decât alții, într-o lume tot mai crudă și egoistă. Pe un pământ tot mai sărac în resurse, dar mai bogat în răutate, în nedreptate și înăbușită de ură. Din orice motiv, chiar și din absolut nimic. Avem timp. Asta este cea mai mare minciună pe care ne-o spunem, ne-o repetăm obsesiv, încercând să credem că veșnicia ne aparține. Dragii mei, singura constantă în această viață este chiar moartea. Nu alegem când să ne naștem, nici când să plecăm de aici. Ce bine ar fi să o putem face! Între cele două puncte cardinale ale vieții, alfa și omega, tot ce contează este ce facem între ele. Veșnicia este în fiecare clipă pe care o trăim la maxim, în care iubim ce ne înconjoară, azi și nu mai târziu, în care alegem să facem bine chiar și când nu se uită nimeni. Timpul se scurge, trece pe lângă noi într-o viteză nebună și o să realizăm, prea târziu, poate, că nu îl mai avem. Cu cât înțelegem mai repede că nu suntem stăpâni pe această constantă implacabila, cu atât vom avea mai mult timp la dispoziție ca să trăim. Nu doar ca să supraviețuim. Prinși între o pandemie, două războaie și crize peste crize, am uitat să ridicăm ochii din pământ și să privim înspre noi înșine. S-a spart busola și nu ne mai arată încotro să mergem, orbecăim pierduți în negura poverilor cotidiene, fără sens și fără destinație concretă. Nu mă refer doar la noi, la români. Întreaga omenire și-a pierdut coordonatele. Am uitat cele zece porunci , nu ne mai aducem aminte nici de singura pe care Mântuitorul ne-a lăsat-o, conform evangheliei după Ioan: „Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiți unii pe alții! Așa cum v-am iubit Eu, tot așa să vă iubiți și voi unii pe alții. Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții.” Nu vreau să cred, nu îmi permit să o fac și să spun că iubirea a fost înlocuită de interes. E drept că sunt puține cazuri în care conexiunile dintre oameni sunt reale, pure. Să fim atenți la aceea din jurul nostru, care sunt lângă noi atunci când nu le-o cerem sau când nu avem nimic de oferit. Vreau să cred, pentru copiii mei, ca iubirea este regula și nu excepția de la ea. Și ține de mine, de dumneavoastră, de fiecare dintre noi să facem în așa fel încât să îndreptăm, puțin câte puțin, lumea în care trăim. Vrem o lume care trăiește în pace, în liniște? Atunci datoria noastră este să facem să fie așa cum ne dorim. Nu doar pentru noi, ci și pentru cei care pășesc pe urmele pașilor pe care îi lăsăm noi. Trebuie să înțelegem că singura cale prin care putem construi este cea a dialogului, a diplomației. Armele nu aduc pace, doar moarte. Fanfara gloanțelor și a obuzelor aduce doar moarte și disperare. Singura cale pe care o putem urma este cea pe care Mântuitorul ne-a lăsat-o, cea a iubirii, a unității, a demnității. Motivul tuturor răutăților este lipsa iubirii. Nici invidie, nici vorbire de rău nu există acolo unde există iubire curată. Fiindcă nu numai că nu-i judecăm pe prieteni, dar închidem gura și celor care-i condamnă. Toate sunt liniștite, suntem blânzi, nu există nici o urmă de luptă și invidie; toate sunt pline de pace. „Fiindcă împlinirea legii este iubirea”. Nimic dezgustător nu există în aceasta. Cum? Pentru că toate aceste păcate, avaria, furtul, invidia, vorbirea de rău, mândria, jurământul, minciuna, toate acestea se dizolvă, atunci când există iubire. De ce se jură jurătorii? Fiindcă vor să dobândească. Nimeni nu vrea să dobândească ceva de la cel pe care-l iu­bește, ci dăruiește cele ale lui celui pe care-l iubește. Și, bineînțeles, că mult mai mult simțim bucuria pentru acesta, decât atunci când luăm de la acesta. Motivul tuturor răutăților este lipsa iubirii. Să învățăm să ne iubim iar! Și pentru ca suntem in post, va rog sa ma iertati dacă v-am greșit, de multe ori fără sa conștientizez. și voi sa va cereți iertare, ca sa aveți sufletele ușoare, sa avem înțelepciune și sa sădim mai multe semințe bune de adevăr și de lumina, ca sa învingem dezbinarea care a distrus aceasta țara și ne-a izolat, ne-a îndepărtat unii de alții . Am ajuns să credem ca nu este despre noi sau nu ne privește ca se suferă, se moare, se otrăvește! Am reușit sa iau legătura cu cei de la Manastirea Băiceni și lucrurile nu sunt bune, starea de sănătate a părintelui Longhin Jar nu este buna. Are nevoie, mai mult decât oricând, de a noastră rugaciune. Dar, ca sa îl ținem in viața e nevoie urgentă de intervenția autorităților romane. Trebuie sa îl apărăm pe 17 noiembrie, în sala de judecată. E nevoie sa ii trimitem avocați calificați și sa găsim formule sa ii aducem acasă, dacă acolo sunt in pericol de moarte. Parintele se îngrijește de peste 1000 de suflete, refuza sa plece fără copiii lui pe care ii tine in viața! Copii abandonați de familiile lor biologice, copii bolnavi, copii in mare suferințe. Acest om, acest parinte, toată viața lui a slujit Domnului, a făcut tot ce este omenește sa ii ia pe cât mai mulți la așezământul pe care îl îngrijește. Putini dintre noi reușim sa fim atât de responsabili, sa ocrotim, sa ne îngrijim de viețile celor in mare nevoie, zi de zi, cu toate cele necesare, mâncare, adăpost, vorba buna, îmbrățișare- care de multe ori e mai mult decât alinare. Este combustibil și speranța ca sa facem fata și sa trecem prin viața cu fruntea sus, indiferent ce cât de grea ne este viața și crucea pe acest pământ. Am centralizat, pana la aceasta ora, reacția romanilor și da, sunt și câțiva care nu vor sa se implice, nu ii interesează soarta conaționalilor noștri din Ucraina! Dar majoritatea vor sa sara in ajutor pentru a-i salva de umilințe și abuzuri pe ai noștri, captivi în țara vecina! Majoritatea cer oprirea robinetului către Ucraina! Sunt revoltați de ce s-a întâmplat la Manastirea Băiceni și nu vor ca banii României sa mențină teroarea in Ucraina, teroare asupra celor greu încercați și așa, a celor fără apărare. Am făcut solicitări, așa cum am spus. Pana la aceasta ora nu am primit niciun răspuns. MAE ar trebui reacționeze mai repede. Trebuie sa se asigure ca toți cei de acolo, de la Manastire, vor fi lăsați in pace, protejați sau aduși acasă. E o suferința fără margini, greu de ascultat, greu de văzut si mai greu de înțeles. Nu oricep de ce se întâmpla așa ceva cu preoții si călugării noștri. Acolo sunt si măicuțe și refugiați, nu doar copii. Toți au mare mare nevoie de statul roman sa ii apere. Vă sugerez sa lăsați deschisă si opțiunea sa ii luam pe toți acasă. Așa cum ne-am îngrijit de ucrainienii speriați și fugiți din calea morții, tot așa ne vom îngriji si de ei. Vom găsi oameni cu suflet mare, care vor face loc la masa si acestor suflete nevinovate, care au avut neșansa sa fie acolo, azi, in timp de război. Romanii vor pace! Puteți tine cont de ei? Le vreți votul arătați ca faceți totul pentru viața si siguranța. In seara asta nu voi ataca, ma voi abține; așa se face in post. Se cântăresc cuvintele si se evita conflictele, dar clepsidra ne arată ca pana pe 17 noiembrie nu mai sunt multe zile. Trebuie sa știm ce facem cu ai noștri, de la Manastirea Băiceni. Sper sa vina si vesti bune și sa auzim de bine, să avem inima ușoară ca sunt in siguranța. Mai este ceva: traficul de persoane se face in astfel de momente de război, de conflict armat, de abuz si nenorociri. Nu putem să ne închipuim câta suferința si câta neputința e in aceste zile pe pământ. Postul ne poate uni in fapte mari si bune. Sunt convinsă ca toți avem si părți bune in noi. Si voi, dragi politicieni, cred ca aveți părți bune in voi. Pentru ca sunteți născuți din dragoste, nu? Si dragostea vrea continuitate, deci viața si nu moarte. Fac apel public sa trimiteți o delegație românească sa ii salveze pe mitropolitul Longhin Jar si pe toti copiii lui botezați si ingrijiti acolo. Fac apel la omenie, la smerenie și împăcare. Dumnezeu este mare și ne are pe toți in paza sa. Dați-mi motive sa fiu aici, mâine seara, sa număr faptele voastre bune pentru cei de la Mănăstirea Băiceni! Aici sunt copii care au trecut prin orfelinat 508, dintre care au mai rămas 400. Frații mănăstirii sunt 70, maicile sunt 180, frații și surorile, aproape 100, sunt români! Mitropolitul Jar este în convalescență după AVC, încă starea e destul de gravă, la orice supărare poate să se repete! Dacă romanii mei, care ma sustin, îmi vor cere sa ies alături de ei la protest pașnic, ca sa oprim abuzurile din Ucraina asupra diasporei, și eu ma alătur. Sunt prima care va fi lângă ei! Romanii noștri merita respect, nu călcați in picioare iar dacă președintele ucrainean nu va elibera romanii atunci eu voi solicita ca țara vecină sa nu intre in UE. România sa le blocheze aderarea ucrainenilor pe motiv ca nu respecta drepturile omului, la viața, la credința! Romanii sunt demni! Acest post ne va întări si sper sa ii întărească si pe romanii politicieni sa își găsească curajul Sunt Alexandra Păcuraru și vă invit, ca de obicei, să ne dăm mâna cu demnitate pentru România suverană!